Inhibiţie
24 Oct 2010 17 comentarii
in ...sumbru..sh trist..., iluzii, poZe...xD, stare, zâmbet şters Etichete:aberaţii, fericire, gânduri, idei, inconştient, indiferenţă, inhibiţie, pas, perioadă, proces, sensibilitate, sentimentalism, sentimente, uitare
Nu mă oboseşte că aceeaşi piesă-mi sună în căşti săptămâni.
Nu mă obosesc să-mi pornesc telefonul, să-i pun căştile şi să-i dau volumul la maxim.
Nu mă oboseşte faptul că pot să nu aud pe nimeni, atunci.
Iar de văzut…şi aşa nu văd.
Ultima perioadă e mai mult ca prostească. Şi iritaţiile vin nu de la persoanele din apropiere, ci din interiorul meu. Epuizată-s doar din cauza că eu vreau să mă simt aşa, inconştient.
Şi mi-am zis că fericirea nu durează mult, însă am închis ochii, i-am închis pentru a visa.
Eu nu pot face mereu primul pas.
Eu nu pot fi mereu puternică, am nevoie şi de sensibilitate.
Eu nu pot să dau idei, permanent.
Eu nu-s genul de persoană care să… nu mai ştiu.
Mie nu-mi plac jocurile. Nu vreau să-mi joace cineva pe coardele sentimentale, s-ar putea să se rupă, iar eu să dispar- uneori e mai uşor de cât pare.
Am prea multe idei rupte şi mi-e tot una dacă cineva le va strânge şi le va repara. Am avut nevoie de asta, atunci, când gândurile şi tot ce era legat de ele creşteau şi se umpleau de bucurie, nu acum, când merge procesul uitării.
Şi chiar dacă o să spună că nu-i adevăr… Atunci, de ce e mai mult praf decât sentimentalism? De ce, cineva, s-a zbătut pentru a-mi alunga indiferenţa, ca într-un final să-i ofere iar libertate?
E o prosteală, aiureală, aberaţii, nimic adevărat!!!
Şi eu am făcut doar faţă, o perioadă… că toate acestea au dispărut. Nu, ele au fost într-o strare de inhibiţe. Acum îs mai puternice.
Păcat, mă pierzi…
Ploaia are mirosul amintirilor…
23 Mai 2010 8 comentarii
in ...sumbru..sh trist..., amintire vie...., friends...^^, simt ceva?, stare, video, zâmbet şters
Aproape pe toate blogurile vizitate sunt posturi cu ploaie. Şi poate că nu aş scrie, însă mă chinuie câteva amintiri legate de acest fenomen, dacă să-i zic aşa…
Ploaia a fost acel tremur care mi-a cuprins odată viaţa. Ea mi-a redeschis sufletul împreună cu “dânsa”.
Era caldă pe atunci. Prin ploaie am alergat către ceva necunoscut, am alergat ştiind că deja suntem ude şi nu mai există vreun locuşor uscat. Faţa udă, părul mai închis la culoare şi greoi.
În ploaie am râs, împreună. Am plâns, am strigat, am retrăit sentimente, am ţinut de mână.
Ploaia a pus rimă versurilor şi a insuflat o melodie pentru mine.
Şi acum mai plouă, doar că nu e ca atunci. Nu mai sunt eu, acea care credea în toate şi în toţi, nu mai sunt acele persoane, acele timpuri, acea perioadă, acea vară, acea ploaie. Nu mai suntem noi acolo…
Ploaia a pecetluit amintirea mea.
Ea m-a făcut să iubesc şi să pot simţi mirosul neînţeles al amintirilor.
Ploaia…
Ura nu încetează să crească
12 Feb 2010 Scrie un comentariu
in ...sumbru..sh trist..., amintire vie...., friends...^^, poZe...xD, simt ceva?, stare
Postul ăsta depinde mult de telefonul meu…am puţină batereie, dar totuşi voi încerca să scriu. Vă întrebaţi de ce scriu în acest mod? Păi Moldova e o ţară a minunilor, iar eu în acest moment n-am lumină. E super de tot să stai pe întuneric şi să auzi ţipetele altora.
Ura. Nu ştiu ce vă vine în cap cînd auziţi acest cuvînt, nu ştiu ce vă închipuiţi despre persoana care vorbeşte despre asta, dar oricum, nu-i pe asta. Am avut marea „fericire” să simt asta pe pielea mea şi pot da o definiţie mai puţin ştiinţifică. M-am săturat de cuvîntul „m-ai zaebit”…„proast’o” sau „diavol”, m-am săturat să-l aud cum urlă şi nu mă tem de cuvîntul ăsta. M-am săturat să văd pe cineva plîngînd…Doamne, cît m-am săturat. Şi cel mai tare mă doare că cînd eram singură nu mă credea nimeni, pentru că ,evident, sunt un nimeni. Acum se conving toţi că cîndva am avut un pic de dreptate, însă nu recunosc, fie…
De ce nu se duce de acolo de unde a venit? De ce? Doar de la început numai despre asta şi vorbea. Eu sesizez, că dacă nu ar fi venit atunci, aş fi fost cea mai fericită din lume. M-a impus atunci să intru în depresie şi mai n-am făcut cea mai mare prostie din viaţa mea, m-a impus să-l urăsc şi niciodată n-am să-l iert.
M-a ajutat Victor, însă nu o să pot mulţumi niciodată. Îmi pare rău, însă nu am curajul nici să vorbesc despre el. Voi încerca să-l menţin…în taină faţă de ei, cu toate că el nu înţelege. Fie. Pot să pun punct oricînd.
S-a făcut mai linişte, iar ura-n mine continuă să crească. Mă rog să mă ia în vacanţă să scap măcar pe o săptămînă. Nu vreau să văd pe nimeni…
Urăsc şi Moldova asta…eu mîine am olimpiadă şi nu pot repeta pentru că lumina încă n-a apărut şi nici n-am idee cu ce mă voi duce…
Sunt o ghinionistă…
17:28
Poate au fost ceva lucrări şi acum, în sfîrşit au aprins’o.
17:40
It’s a song to say goodbye…
17 Oct 2009 8 comentarii
in ...sumbru..sh trist..., iluzii, poZe...xD, simt ceva?, video
A song to say goodbye,
A song to say goodbye ,
A song to say…
plouă…
17 Oct 2009 19 comentarii
in ...sumbru..sh trist..., amintire vie...., friends...^^, iluzii, poZe...xD, simt ceva?, video
Într’adevăr plouă..şi la mine….şi în capitală…şi în Ro..şi în Ru…
Devine totul plictisitor…nici nu mi-a scrie…sunt straşnic obosită..Mă tot satur să mă scol la 5.50…să mă culc tîrziu..şi asta pt că nu reuşesc nimic..!
…Azi am stat în ploaie..şi practic am numărat picăturile care-mi atingeau faţa..şi aşa palidă…
Oraşul părea pasiv…fără rutina de ceva timp în urmă..
Toţi grăbiţi…nu se mai simţea praful, de adeneauri, care te ardea în gît..dar de care parcă aveam nevoie…
Îmbrăcată în negru, josuţă…cu picioarele ude…părul lung şi pe spate…ud de tot..
Priveam în jur…priveam..
Era aşa de frig..şi totuşi…
Aşteptam să-mi curgă rimelul…să se facă ochii negri…Şi nu!!!..Au rămas neschimbaţi…
Sute de studenţi venind de la ore..Numai eu hoinărind prin oraş…am lipsit de la lecţii..dar nu-mi pasă..le-a fost destul de bine şi fără mine..!
Prezenţa mea nu creează plăcere nimănui..aşa că stau liniştită…
…Am făcut şi cumpărături…
Şi mi-am dat seama că-s “căsacată”..pt că am văzut şi eu o persoană..şi la un moment dat m-am gîndit că-i Dan..
Nu era el..
Semăna mult…
De fapt..forma buzelor era identică [...nu am avut curajul să-ţi spun de asta..o să citeşti tu....şi sper să nu roşesc]..şi nu numai..m-a privit lung…probabil de asta am şi crezut că el e..
Aş fi vrut să-l văd, cu toate că ştiu bine..că dacă-l recunoşteam…era doar să zîmbesc..că privesc în pămînt..şi să merg mai departe…
Nu aş fi avut curajul să-l întreb..dacă mă recunoaşte…
Mă tem de reacţia lui..şi mai tare de-a mea…
Păcat că nu te cunosc…
…aşa de des m-ai făcut să zimbesc…
[...]
…Am intrat în aprtament..şi de la etajul 7 se vedeau copacii cu frunze roşii…sau..nici nu ştiu ce culoare era…stranie şi fumoasă…
De sus se vedea mai bine..!
Mîncam ciocolată..şi ţineam în mîină ceaşca cu ceai fierbinte…
Îngîndurată..m-am lipit de fratele meu…nu-l văzusem o lună..şi dorul mă tot strîngea…
Pare a fi o zi perfectă pentru mine…
…şi de ce-mi curg lacrimile acum???
..nu înţeleg…
nu mai vreau ploaie….sau…nu vreau s-o aud…
Nu mai vreau nimic…
Vîrstă stupidă, articol stupid…idei stupide….
16 Oct 2009 12 comentarii
in ...sumbru..sh trist..., iluzii, poZe...xD, simt ceva?
Hmm…de-ai şti de cînd mă tot apuc de postul ăsta..de tema asta..
Nu am să pot..dacă nu voi mai scrie…
…Poate că lăsam totul baltă, dar nu…
Ceea ce m-a făcut să scriu, e..perechea pe care-am văzut-o azi..
Două persoane obişnuite, doar că mi-au atras atenţia…
Mi-am dat seama..cît de fericiţi sunt…
Aş vrea şi eu să simt asta..să văd mereu acei doi ochi care să mă privească..liniştiţi..în tăcere..la depărtare…şi eu să nu observ..
Să mă admire…şi doar să-mi zimbească..
Să ajungă să mă urască…şi pentru asta să mă iubească din ce în ce mai mult..
Vorbesc ironic…mi-e în sînge….dar nu-mi place…aş vrea să mă dezvăţ, dar nu văd de ce aş face-o!
Doar că mă sufoc cînd cineva încearcă s-o facă….sunt complicată…şi am nevoie de cineva liniştit..
Să nu fie nici o presiune…să mă accepte aşa…nu fata din pozele redactate..ci cea din realiate…care se teme să privească direct în ochi…roşeşte ..se întimidează..şi complexează din cauza exteriorului…
E o vîrstă stupidă…cu iluzii…
De ce spun asta??
Pentru că sunt încă un individ care se topeşte după toate prostiile romantice..cuvintele frumoase…de fapt…nu prea mă încîntă asta…
Contează mai mult faptele…
Oare merită?
13 Oct 2009 16 comentarii
in ...sumbru..sh trist..., iluzii, poZe...xD, simt ceva?
…Pe geam încă mai stă trandafirul ars de soare şi înegrit de timp. Praful, redă o ambianţă de vechime.
Ea tot stă nemişcată, de parc-ar fi o statuie din piatră…dar nu, mai are pielea fină, palidă şi albie..ca de porţelan.
Mîinele vinete şi reci.
…E aşa o tăcere, încît se aude fiecare secundă cum se streacoară.
Ceasul vechi nu oboseşte, doar el încearcă să strice perioada de timp silenţioasă. Se crează o impresie, că dac-ar fi o clepsidră…s-ar auzi fiecare praf de nisip căzînd…
Parcă lipsită de viaţă, cu privirea-n gol…atinge cutia de ţigări, goală şi doar pe fund mai are mici gunoaie lăsate…
În dreapta stă sticla culcată, cu cîteva picături roşii de vin care se tot scurg pe podeaua din lemn cenuşiu.
Pe masă stau două ceşti de cafea, încă se mai simte mirosul fin a acestui narcotic.
Lîngă jurnalul cu o vechime de jumătate de lună, stă albumul cu poze, plin de amintiri, poze arse…aruncate, pierdute..
Încă mai stă ghemuită pe patul rece, ţinînd în braţe perna ..deja udă de lacrimi…
Îmbrăcată într-o rochie neagră şi lungă, în stil vectorian.Cu unghiile negre, ochii albaştri,de parc-ar fi din gheaţă-reci..şi fără pic de expresie, fiind vopsiţi cu nuanţe negre, ceea ce accentua şi mai mult privirea.
Devenea dependentă de singurătate.
Încearcă să se uite în oglinda cu mii de amprente lăsate…şi nu vede decît o persoană oribilă, neajutorată….un monstru…
În acel moment aruncă perna, care se desface…zburînd prin cameră sutele de pene…
Pe corp, cade încet o ultimă pană, mică..şi care zbura atît de graţios.
Se ridică brusc, fuge…şi sare.
Ar fi vrut s-o oprească vîntul sau aerul, dar nu…ea pur şi simplu zbura spre infinit…
Peste cîteva secunde o ajunge şi pana, care atingîndu-se de asfalt se murdăreşte de o culoare roşietică închisă…
[o fată singură în noapte]
AlternosferA – Фабричный День
10 Oct 2009 2 comentarii
in ...sumbru..sh trist..., iluzii, simt ceva?, video
…E cam ceea ce simt……
[Îmi pare nespus de rău pt cei ce nu înţeleg rusa, deoarece piesa e deosebită...<3 ]
Centura…sau viaţa?
29 Sep 2009 9 comentarii
in ...sumbru..sh trist..., amintire vie....
Luni, cea mai oribilă zi!!!
Prima oră avem mate…şi toţi cu nişte ochi bulbucaţi stăm în bănci şi asteptăm profa..
Ne rugam să uite de minutkă…şi să nu ne întrebe..!
Întră, parcă moartă, sau aşa e ea..încă n-o ştiu bine..Şi întreabă “E drept despre fata aia???”
Toţi spun că da..
Mă uitam şi eu pe pereţi că nu mai înţelegeam nimic!
La pauze Crys mi-a povestit ce s-a întîmplat…
…”Sîmbătă a murit o fetiţă de clasa a 7-a ..în accident.” Cel mai oribil e că, venea de la disco, noaptea, erau ff mulţi în maşină!
Nu pot să spun ce s-a întîmplat…de ce s-au ciocnit, care a fost cauza, deoarece fiecare spune versiunea sa…şi am vrio 5!
Pur şi simplu..s-a răsturnat maşina…Ea fiind în braţe la un băiat înainte, la ciocnire a zburat peste ferestră şi a fost călcată…
Am văzut poze de la înmormîntare…
E frumoasă [prima dată am văzut-o], un păr negru…întunecat.
Avea răni pe faţă..şi elevii vorbeau că capul se ţinea doar în piele..
..Doamne…aşa de tînără…
La aşa ceva aduce băutura şi lipsa centurii, căci să fi fost cu centura prinsă, cine ştie, poate era în viaţă…
..Dumnezeu s-o odihnească-n pace…
Prizonier
29 Sep 2009 3 comentarii
in ...sumbru..sh trist..., iluzii, simt ceva?
Sînt prizonier
al vieţii mele proprii
Nu pot fugi,
de cer să mă apropii…
doar irosesc cuvintele în vînt.
Sunt prizonier
abandonat de soartă,
adept al libertăţii sunt.
Însă speranţa mea
deja e moartă,
destinul meu deja e frînt.
Sunt prizonier
străpuns de-nfricoşare,
cu sufletul de frică inundat.
Sunt prizonier
şi caut o tratare,
singurătatea nu mai are leac.
Nu mai disting
a cerului culoare,
căci stau în temniţă şi zac…
Comentarii recente