September
14 Sep 2011 Scrie un comentariu
in amintire vie...., iluzii, poZe...xD, simt ceva?, stare
[Am vrut cândva să-l protejez..şi astfel l-am îndepărtat complet.]
Septembrie, m-am întors.
M-am întors ca să-ţi reproşez că-mi readuci trecutul, iar eu simt că deja nu mai am nevoie să-l primesc din nou.
Reproşurile mele sunt cuprinse de o domoală nostalgie, revărsată din vară. Simple amintiri, care le aştept parcă. Ca un deja vu.
Toamnă.
Nu-mi lua bucata de speranţă. Las-o.
Toamnă.
Nu mă lăsa singură…
..iar eu, eu m-am săturat să cerşesc sentimente şi iubire.
Înainte…
01 Iul 2011 2 comentarii
in poZe...xD, simt ceva?, stare
Întâmplător am dat de o pagină..o pagină cu aşa de multe comentarii. Nu la temă, piese, denumiri de filme şi prea multe amintiri, zâbărici şi aşa de mult dor.
Involuntar am făcut comparaţie.
Ce a fost la noi?
Pauză- care ne-a despărţit şi mai mult, chiar dacă peste o perioadă ne-am îmbrăţişat cu câte o lacrimă.
Prea mulţi ochi, care poate te-a forţat să-i uiţi pe ai mei.
Câte o simplă întâlnire neplănuită şi aceea calculată pe minute.
Nu ne mai regăsim după şcoală şi nu mai ştim, practic nimic de noi.Nu mai ştim ce muzică ascultă fiecare şi în ce se îmbracă. Nu mai ştim cine cu cine iese şi nici nu ne bucurăm – ca înainte.
P.S. În ultima perioadă, toţi o fac pe laşul şi dispar. (:
tu.
30 Iun 2011 2 comentarii
in amintire vie...., friends...^^, poZe...xD, simt ceva?, stare, zîmbet
Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie careia sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie.
Antoine de Saint Exupery
Dorul meu se explică prin prea multe momente petrecute împreună..în atâta timp presat.
Puţine persoane ajung să-mi sape aşa adânc în inimă. Şi mai puţine reuşesc să rămână acolo. Tu ai putut să rămâi, fără a te ţine prizonier, fără a te obliga şi fără a te ruga.
Eşti ceea ce mă face să zâmbesc, în timp ce mi se rupe în interior.
Eşti ceea ce îmi corectează gândurile şi ceea care îmi oferă prospeţime pentru sufletul meu.
Cu tine nu mă simt o nebună singură, deja suntem două.
Cu tine nu obosesc niciodată şi nici nu se termină vreo dată temele.
Cu tine zboară timpul cel mai repede.
De obicei, începe să-mi fie dor, înainte ca să pleci.
Mă bucur că ai putut să ai încredere în mine şi mă bucur şi mai mult că-s una din persoanele, pe umărul căreia ai putea plânge oricând. Mă bucur că niciodată nu mă judeci şi cât de prostească n-ar fi fapta mea, mă susţii- de parcă aşa şi trebuie : D
Mă bucur că vara începe cu tine.
Săptămâna începe cu tine.
Zâmbetul începe cu tine.
Orele încep cu tine.
Totul începe cu tine.
Tu.
P.S. Doar timpul mi te poate lua.
Big girls don’t cry
04 Mar 2011 8 comentarii
in poZe...xD, simt ceva?, stare, video
Dă-i ignor!
De parcă ei îi trebuie un fumător de speranţe.
Îmi place să privesc de la distanţă. Nu văd nimic clar, însă înţeleg perfect totul. Trebuie să poţi descifra ce se află la câţiva metri, trebuie să începi a recunoaşte figurile- aşa te încadrezi în viaţă.
Nostim e faptul că încă mă mai cauţi în toţi şi-n toate. Nu mă vei mai găsi.
De parcă va mai fi cineva care să-mi poarte gândurile, şi privirile, şi zâmbetul şi caracteristica aşa pronunţată a gemenilor. Nu.
La început parcă nu contează, dar trece timp şi el nu mai lecuieşte nimic. El dă drumul dorului, îl împinge, îl lasă. Evadează.
Cuiva îi va fi dor. Poate mie, poate nouă, poate nimănui.
E absurd să mai construieşti ceva. E absurd să mai aştepţi ceva. E absurd să mai speri. E absurd!
Şi… eu sunt o egoistă, ce e al meu , e al meu. Dacă mai e şi al cuiva acolo… atunci nu-mi mai trebuie, şi las… chiar dacă doare. Mă mai doare. Şi mi-e dor şi… big girls don’t cry!!!
Scrisori
11 Feb 2011 18 comentarii
in poZe...xD, simt ceva?, stare
“A trăi înseamnă a te naşte neîncetat”
A de Saint-Exupéry
“… închid ochii şi-mi aduc aminte fiecare arbore pe lângă care am trecut împreună.”
“… Nu credeam şi-n această viaţă există rai, există iad.”
“…Nu credeam niciodată că pot iubi atât.“
“…Iubirea ce-o port face să mă simt liber chiar şi închis.”
“… Mă gândesc mereu la această înălţătoare, negrăită, imposibilă fericire.“
“… Dacă aş putea să iau viaţa de la capăt, tot pe asta aş alege-o.”
“… E m-am născut să iubesc.“
“… Şi să fii iubită.”
“… O dragoste ca nealta.“
“… O dragoste ca neauna.”
“… Ştiu că orice aş spune n-ar putea reda ce simt.“
“… Lumea s-a transformat în aşteptare.”
“… Pentru dagoste trebuie să lupţi. Pentru dragoste trebuie să mori.“
“… Să lupţi- da! Dar de ce – să mori?!”
“… Să mori ca să poţi învia.“
“… Poate spune că a trăit doar cel care a cunoscut dragostea, dragostea adevărată. Eu am cunoscut-o.”
“… Abia de când sunt a ta, a ta, a ta, îmi aparţin cu adevărat.“
“… Tu eşti frumoasă ca viaţa.”
“… Numai împreună fiind suntem noi.“
“… Iar noi încă n-am dansat nici un tangou.”
…
Maria…
S-au iubit, cum numai ei doi ştiură s-o facă în toată lumea aceasta.
Descoperiseră împreună iubirea. Descoperiseră împreună despărţirea. Iar odată cu ea- adevărata durere.
Fără ea, viaţa lui mai avea oare vreun rost?…
… Şi atunci Mihai Ulmu hotărî să moară.
Temă pentru acasă
[roman
Nicolae Dabija]
Nu
27 Ian 2011 11 comentarii
in poZe...xD, simt ceva?
Nu mai suntem noi.
Nu mai vorbim.
Nu mai zâmbim.
Nu mai privim.
Nu mai îngheţăm.
Nu ne mai certăm.
Nu ne mai împăcăm.
Nu mai îmbrăţişăm.
Nu ne mai regăsim.
Nu ne mai apropiem.
Nu mai suntem…
Prea mulţi de nu. Poate aşa şi trebuie…
Let You Go
26 Ian 2011 4 comentarii
in amintire vie...., friends...^^, poZe...xD, simt ceva?, stare, video
Numai zic că revin şi dispar încă pe mai mult timp. Reapar când îmi dau seama că nu poţi să fii fugar în permanenţă şi dispar când uit şi sper şi visez şi..)
Azi, ea de parcă a ştiut ce se află în jumătate din noi. Şi a avut dreptate când a spus că totul începe din noi, de fapt, ştiam asta… Noi dăm naştere stării din interior, noi ne facem buna dispoziţie, noi alegem să credem sau să ignorăm, doar că a fi psiholog şi a gândi pentru cineva dintr-o parte e mult mai uşor ca atunci când tu te lupţi cu tine. Gândeşti pozitiv şi pari raţional, conştientizezi, doar că asta nu ajută atunci când în interior nimeni nu te ascultă.
Cum spune keksik, deja nu e dragoste dacă nu simte necesitatea de-ai auzi vocea şi a o privi. Adevăr.
Inima se strânge. E pe un timp, apoi o să treacă şi-mi va părea o prostie tot ce a fost.
…et nous.
14 Ian 2011 7 comentarii
in amintire vie...., poZe...xD, simt ceva?, stare, video
..глупый, найди её, встряхни как следует…и скажи что любишь…что никому не отдашь…не спрашивай разрешения…просто поцелуй…обними так, что бы она почувствовала, то что действительно нужна тебе
Nu aş vrea să rămână prăpastie din toate amintirile. Tot ceea ce ne leagă e doar o sursă intuită de timp… e o parte de ani care ne acoperă şi ne strânge.
Nimeni nu va pleca şi nici prizonier nimeni nu va rămâne. O să fie doar acea parte pe care am pierdut-o căutând mereu ceva mai bun. Căutându-ne pe noi.
E un pas spre necunoscut. Nimeni vinovat sau toţi.
Parcă depind şi tot odată ceea ce s-a acumulat în mine mă face să mă schimb, eu nu vreau asta.
Îmi trebuie acele timpuri când plecam…să fiu ajunsă din urmă. Să fie o îmbrăţişare călduroasă şi care te face să uiţi, să fie totul simplu şi fără explicaţii. Nimănui nu-i trebuie vorbe Eminesciene sau poate cuiva îi trebuie, mie nu. Am nevoie doar de câteva lucruri… de un sincer “mi-e dor”, un te iubesc ascuns, o îmbrăţişare şi doar câteva clipe- să-mi revin.
P.S. когда она злая и уходит – иди за ней. когда она внимательно смотрит на твои губы – поцелуй её. когда она тебя отталкивает – держи её и не отпускай. когда обзывает тебя – целуй её и говори что любишь. когда она злая – скажи , что она очень милая.
Cum zice Caro “Marea e plină de peşti” (:
11 Ian 2011 6 comentarii
in amintire vie...., friends...^^, poZe...xD, simt ceva?, stare, video
Am revenit… şi la blog, şi la realitate, şi… încă mai trăiesc cu ceva trecut în mine. E oke, sunt bine. Zâmbesc, măcar asta o pot face bine gemenii sau eu.
Nu am minţit când am spus că-mi trebuie un psiholog, o sticlă de martini şi o pereche de pantofi… eu chiar vreau pantofi şi o ciocolată normală, nu din lapte, pe care nici ceaiul nu-i schimbă gustul. Deah. sux, măn, sux.
Poate ajunge atâta dramă din mine, la urma urmei nici chiar teatru nu pot juca, chiar dacă e totul real.
Trebuie să deschid ochii, cum zice Caro “marea e plină de peşti” sau proşti… Nu am zece vieţi ca să le arunc în vânt, iar lumea- cel puţin o persoană are nevoie de mine şi asta e mama. Ca să nu mint, zic că-s mai multe, mai există şi fratele, mai există şi Lena, şi Vulpiţă şi zecile de persoane care intră zilnic la mine… nu scriu, dar ei vin.
Aşa suntem noi, niciodată mulţumiţi, apoi ne plângem că am pierdut ceva. Dah, totul e în mâinile noastre: şi soarta, şi viaţa, şi fericirea, şi fericirea apropiaţilor, şi succesul, şi totul. Nimic nu va cădea de sus, ca noi, în cele din urmă, să nu reuşim nici să prindem.
Din toate este o lecţie, orice problemă are rezolvare, chiar dacă sunt cazuri cu excepţii… chiar dacă.
Şi încă, dacă pierdem sau rămânem în urmă tot noi suntem vinoveţi! Greşeala e în noi şi atunci când cealaltă persoană e vinovată- Noi, da noi, totul începe de aici, din interior, din noi, din suflet, din inimă.
La urma urmei, hai să nu fim nişte laşi, eşti slab, nu te apuca de ceva serios, începe de la cel mai neînsemnat lucru. (:
P.S. Fiecare e unic… iar eu, eu nu scriu, nu comentez, nu răspund la apeluri, uneori nu-mi pasă, alteori zic prea multe. Sunt eu.
Comentarii recente