Look For Love!!!

Dacă spargi o vază şi o lipeşti la loc, ea nu mai este ca la început. Apa oricum va curge.
Aşa şi oamenii.


Îmi plac istoriile care poartă adevărate emoţii.
Îmi plac momentele când e aşteptare reală.
Îmi plac oamenii care aşteaptă, care se destăinuie, care au încredere şi emană atâta linişte.
Îmi plac, timpurile cu adevăr şi priviri în ochi.
Îmi plac oamenii care se găsesc…

October



Octombrie- şi mai lasă o pată pe timp.
Septembrie prea greu a trecut, ca o vară de lungă. Iar vara, vara a fost frumoasă şi nu, plină de amintiri, zâmbete, tristeţe inhibată, fără regrete, revederi şi… a fost mărginită.
Un infinit de momente necugetate.
Azi, abia, am observat că ploaia are nuanţă… nu de pasivitate, ci de liniştire totală.
Abia azi, am observat că copacii prind rugină.
Luni vor fi dominaţi, deja. Frumos.
Eu vreau să alerg cu Ana printre frunze, ca în an, când asta ne mai scăpa de frig. Cu Ana, pentru că caracterele noastre completează toamna cu galben-oranj. Cu Ana, pentru că-s liberă, iar ea-mi face poze cu aparatul întors. Şi mă-nervează, şi-i explic, şi-o iubesc.
Noi.
Şi mai vreau să-mi completez noţiunea de dor cu Victor.
Da, toamna prinde a-mi lăsa în mine nuanţe surii şi vii colorate. Nu-mi determină asta starea şi parcă nu-mi pasă. E ca şi atunci când merg singură, printre elevi, cu căştile-n urechi. Mie nu-mi pasă, lor nu le pasă- echivalenţă.
Echivalenţă în suflet şi determinare de emoţii interioare, nu le permit să-mi iasă afară, e prea frig pentru asta. (:
Vreau. Vreau să ajung în mijlocul lui octombrie şi să aştept să plece.
Prea multe tangenţe pentru a fi lăsată în pustietate de gânduri, asta pentru că toamna e frumoasă şi pasivă.
Octombrie, bine ai venit şi… poţi să te grăbeşti.

P.S. DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe).

История любви.

…despre fata “perfectă” şi băiatul tocilar.
Despre fata care are tot, iar el, aproape nimic.
Desprea dragoste care începe de la un pariu.
Despre faptul că ea a început să iubească, ceva care după părerea altora nu are nimic frumos şi mai perfect.
Despre tot.

Ты не здесь,
Мне кажется продолженья нет.
И в моей душе
Цветы осыпаются,
Мечты забываются…
Я знаю, что навсегда уже.
Припев:

Остался белым снегом
На моей руке.
Капли света
Шёпотом нежным в груди.
Не уходи,
Я же слышу, что любовь твоя
Ещё дышит -
Ты не обманешь себя.
Знаю, знаю, что любишь меня,
Ты меня…

Дай мне шанс
Забыть тебя,
Стань невидимым,
Забери мечты
И воспоминания.
Они без твоей любви
Всю душу лишь мне изранили…

Припев:

Остался белым снегом
На моей руке.
Капли света
Шёпотом нежным в груди.
Не уходи,
Я же слышу, что любовь твоя
Ещё дышит -
Ты не обманешь себя.
Знаю, знаю, что любишь меня,
Ты меня…

Love Is the Answer

Toate au un început.
Uneori se începe de la un zâmbet, alteori de la o privire, uneori un gest, alteori un cuvânt.
La noi au fost toate.
Au fost doi ani. Mai mult sau mai puţin. Nici nu ştiu exact, păcat, însă nu contează asta! Contează că am trecut prin multe, împreună şi separaţi.
Ai fost în stare să-mi schimbi sentimentele, ai putut să-mi schimbi starea şi să-mi câştigi încrederea. Ai fost în stare să mă susţii şi să-mi fii “alături”.
Ştii, minţisem atunci când am zis că îmi pare rău de acel seminar, eu, de fapt, îs fericită că am fost. Îs fericită, pentru că mi-ai “dormit” pe scaunul meu, că ai vorbit cu mine, că ai stat lângă mine, cu toate că mie nu-mi păsa.
Era un început.
Eram diferită şi tu..erai altul.
Acum e altceva, iar tu, tu simţi asta?
Nu-mi pasă de ceea ce s-a întâmplat, pentru că fiecare clipă trăită, deja, aprţine trecutului. Şi… ai putut să ierţi, iar eu să iubesc.
Indiferent de faptele mele, eu mereu am ţinut la tine, cu toate că rar “arăt” asta.
Dintre toţi, doar tu ai fost acel de care permanent eram bucuroasă, bucuroasă de revedere, bucuroasă de faptul că scriai şi nu ai uitat cât ai fost plecat, bucuroasă de zâmbet, bucuroasă de sărut, de îmbrăţişare… de suflet.
M-ai primit în tine, aşa, aşa cum sunt. Uneori rea, uneori bună, egoistică… poate, geloasă, mică, încăpăţânată şi nu mai continui : D
M-ai primit, ca să-mi demonstrezi că nu-s singură. Eşti cu mine.
Şi… ca la urmă, însă nu sfârşit, cineva la noi e mare, deja!!!
: D
La mulţi ani, Victor!!!
Ţi-aş spune să creşti mare, însă nu mai trebuie, eu nu vreau să fiu încă mai mică. Ţine minte, te iubesc. (:

P.S.Prima piesă…

fără titlu

Te iubesc, necătând la faptul că poate nu-s potrivită pentru aşa ceva, necătând la faptul că poate ar trebui să pun punct pentru binele tău, necătând la faptul că o să-mi pară rău.
O spun, pentru că asta simt acum şi nu altcândva. Cu toate că vroiam să ţi-o spun mereu când plecam, găseam puteri să-mi afişez dulcea mea indiferenţă şi să te chinui, da- să te chinui. Îmi plăcea să ştiu că cineva este “dependent” de mine şi eu apăsam tot mai tare. Făceam asta din egoism, din necesitate de dragoste. Aveam nevoie să ştiu, să simt şi cel mai prostesc lucru e că nu vroiam să dau ceva în schimb.
Ştii, mereu am vrut ceva mai bun pentru tine, nu vorbesc de mine! Am vrut să vezi acele negativităţi şi într-un sfârşit să găseşti pe cineva potrivit ţie. Nu aveam temă pentru discuţie, nu din cauza “conversaţiilor noastre prea dese” ci din simplul motiv că eu nu ştiam ce să spun. Eşti prea matur ca să-mi înţelegi copilul din mine şi eu prea mică ca să găsesc ceva care să te atragă, să te-ndulceasă, cred.
Ai grijă de tine şi nu uita că fericirea ţi-o creezi singur, fără ajutorul cuiva, fără ajutorul meu.
Ridică capul şi atrage atenţia la faptul că în jurul tău sunt zeci de persoane cu expresia feţei- prostească sau mai bine zis îndrăgostite. zeci de persoane demne sau mai puţin, tu decizi.
Uneori am impresia că în universul asta nu e destul loc pentru toţi, în cazul dat, nu prea ajunge loc pentru mine…

broken

Blogger Templates

Blogger Templates

Poate =I

Îmi cer scuze că citez fragmente din convorbirea noastră, însă uneori, îmi dai un imbold de-a mai scrie ceva… [pot şterge oricînd, cînd vrei tu..]

[2:13:37] Na†haLee: eu nu ştiu…
[2:16:20] Victor : noi (eu si tu) niciodata nu am stiut nimic, sau mai bine zis am uitat ceea ce nici nu  am stiut, mereu ne-am ascuns sau am fugit de ceea ce ni sa parut dificil, cum si tu ziceai, dam inpoi inapoi atunci cind e mai complicat, asa suntem noi, fiintele umane.
[2:17:02] Na†haLee: da)
temoşii de noi
[2:17:05] Na†haLee: oamenii
[2:17:21] Victor : suntem oameni si gresim.
[2:17:33] Victor : din fericire nu ne prgrameaza nimeni.

P.S. [2:21:40] Victor : apropo,(eu) te-a rugat sa transmiti pentru( tu) ca (eu) o iubeste.
[2:23:05] Na†haLee: o să spun şi eu cîndva de ce nu spun cuvinte frumoase şi “te iubesc”

Cred că e momentul de-a spune ce cred şi despre asta…
Pentru a spune “te iubesc”, trebuie să fii convins de asta. Şi chiar dacă..mmm Sincer, am spus cât de rar am putut, ştiu că sună bizar şi principial, dar nu. Asta ar însemna să dau o şansă şi nu e asta problema, pur şi simplu mă tem să aprind acea speranţă, da mă tem!
Uneori , îmi pare că anume asta şi se joacă cu sentimentele. Ademeneşte, minte, pleacă. Nu!
Poate sună super-prostesc, (c) [preluat de la super-prost] profa, însă cel ce va simţi ceva, mă va iubi anume pentru felu-mi de a fi om, cu neajunsuri, calităţi şi caracter prea dificil, mă va iubi pentru faptul că voi şti când, în fine, să folosesc acel cuvânt.
Poate…

Blogger Templates

Blogger Templates

Evanescence – Together Again

yeee!!!

Curînd apare şi albumul nou! uraaaaaaaaaaa ura uraaa!

Blogger Templates

Blogger Templates

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 35 other followers