Back to Evanescence
10 Aug 2011 6 comentarii
in love < 33, poZe...xD, video
Faptul că mă mai dau in trance, nu înseamnă că am uitat de ei…
Eu încă aştept albumul. Aştept toamna pentru asta.
bro.
27 Oct 2010 6 comentarii
in amintire vie...., friends...^^, love < 33, poZe...xD, simt ceva?, stare, video, zîmbet
M-au copleşit amintirileee!!!
Da, da! Multe, multe, frumoase, cu lacrimi, singură, împreună, noi, voi, comun şi fericiţi sau mai puţin, dar sunt.
Aştept vacanţa ca să-mi încep lucarea pentru Florii, am idei, însă numai la o temă. Şi mereu e aşa.. una puternică şi una de mântuială, de aia niciodată nu-s pe locul I.
Oricum, mereu este loc pentru ceva mai bun.
Azi, Sergiu mi-a adus aminte de bro, de bro al meu, unicul şi iubitul meu. Sunt mai mult ca sigură că nu va citi aberaţiile scrise de mine şi… e oke, e mai bine aşa.
Am mai scris şi mai pot scrie, căci caracterele-s nelimitate, iar eu pentru el ce nu fac, chiar şi curat în camera lui : D
Îl iubesc, pentru că când eram mică mă trezea cu Ich Will la ora 8, atunci când e somnul mai dulce.
Îl iubesc, că când eram mică îi făceam numai nebunii!
Îl iubesc, pentru că când m-a născut mama, el a fugit de acasă de “emoţii”. : DDD
Îl iubesc, pentru că el m-a stimulat să învăţ franceza, la fel cum face şi acum cu engleza, doar că nu prea este vreun progres.
Îl iubesc, pentru că mi-a stricat căştile, pentru că-mi zice Nătăli+ un cuvânt care-i vine în cap : D, pentru că mi-a luat aparatul foto ca cadou, pentru că mi-a mai dat bani pentru telefon, pentru că-mi pune în cont bani, pentru că e Botnari, iar eu Botnaru, pentru că m-a scos de la fundul iazului … când nu mai aveam aer.
Îl iubesc, chiar şi dacă mereu există o temă de la care se încep nişte neînţelegeri, o temă care-mi cauzează iritaţii şi eu, eu, euuuu am dreptate, eu, că-s cea mai mică. : D
Şi chiar dacă nu merge cu mine la concerte, chiar dacă nu mă scoate aşa des în oraş, chiar dacă nu mai mergem la pizza… nu mai contează. Toate aceastea-s nişte nimicuri! E mai important să vină sâmbetele acasă, aşa, fără calculator, şi eu să miorlăi permanent că n-am ce face, că nu-mi dă netul măcar pe 5 minute, să facem cu mam pentru el pizza Rancho, să-i fac ceai, să-mi anine motanul de coadă şi eu iar să miorlăi.
Dah, cu el eu mă simt mică, şi… fericită.
Într-un final, sunt persoane care-mi sumplinesc viaţa cu particule de bucurie, pentru că definirea de suplinire are ca bază întâi un nivel mai jos, apoi unul care completează.
(:
Sleepwalkers Dream
23 Sep 2010 Un comentariu
in love < 33, simt ceva?, stare, video, zîmbet Etichete:Delain, frumos, noi, Sleepwalkers Dream
E frumos ceea ce se întâmplă cu noi.
ночь в Париже…
17 Sep 2010 7 comentarii
in iluzii, love < 33, poZe...xD, simt ceva?, stare
Nu înţeleg.
Nu ştiu.
Nu simt.
Nu am idee.
Mă simt epuizată şi înăbuşită cu clipe pe jumătate umplute cu fericire.
Da.
Mă simt incompletă.
Nu-mi înţeleg aşteptările. E aşa de absurd…
Vreau ca gândurile-mi să fie uitate cu praf şi lăsate. Am nevoie de aşa de multe…
Clipe.
Aştept prea multe, în timp ce eu nu ofer nimic. Doar tac.
Şi… vreau o noapte în Paris.
La mulţi ani, mamă!
15 Sep 2010 17 comentarii
in amintire vie...., love < 33, poZe...xD, simt ceva?, stare, zîmbet
[Din cauza bolii mele şi a unor lucruri care m-au împiedicat, am cam întârziat cu postarea, care trebuia făcută de la 0:00, 15 septembrie]
E cam greu să-mi adun toate gândurile ca să spun ceva acum. Sunt prea multe şi nici nu ştiu pe care să le aleg.
Sunt nespus de fericită …că te am!
Îmi eşti alături chiar şi când distanţa e între noi… sau mai bine spus, a fost.
Te iubesc, da!
Îţi iubesc ochii albaştri, parcă palizi, însă cu aceeaşi nuanţă caracteristică şi pentru ai mei.
Îţi iubesc mâinile, trecute prin timp.
Îţi iubesc zâmbetul, pentru că e sincer.
Îţi iubesc părul, ce din nuanţă de blond cenuşiu…mereu revine la culoarea blondă. Da.
Îţi iubesc statura.
Îţi iubesc vocea.
Îţi iubesc privirea.
Îţi iubesc persoana.
Te iubesc..pentru că-ţi seamăn.
Te iubesc, pentru că mi-ai fost alături o viaţă..şi tot continui.
Te iubesc, atunci când mă cerţi, pentru că o faci din dragoste.
Te iubesc, atunci când vorbeşti, pentru că mă faci să te ascult.
Te iubesc, pentru înţelegerea acordată acum, în ultimul timp.
Te iubesc, că-mi faci adolescenţa frumoasă.
Te iubesc, că chiar şi atunci când nu aveam dreptate, ai ţinut cu mine.
Te iubesc, pentru că m-ai dăruit unui frate superb.
Te iubesc, că ai creat o familie.
Te iubesc, că mergi cu mine în fiece dimineaţă alături, spre liceu.
Te iubesc, că eşti profă de mate.
Te iubesc, pentru alte mii de motive pe care le ştii, le ştiu, le vom şti.
Te iubesc, doamnă Botnaru.
Te iubesc, mamă!
…şi la mulţi ani!!!
Să ne trăieşti, pentru că noi avem nevoie de tine!
Secunde presate.
12 Sep 2010 3 comentarii
in amintire vie...., iluzii, love < 33, poZe...xD, simt ceva?, stare, zâmbet şters Etichete:ataşament, autodistrugere, complexitate, confuză, dragoste, existenţă, fericire, haos, influenţă, persoană, ploaie, secunde, soare, suprafaţă, umbră, vene
Ты говоришь, что любишь дождь, но когда он идет, ты открываешь зонт…
Ты говоришь, что любишь солнце, но ты прячешься от него в тень…
Вот этого я и боюсь… Ведь ты говоришь, что любишь меня…
În mine trăieşte un haos total. Jumătate constă din fericire, şi cealaltă jumătate din autodistrugere, care are posibilitatea de-a învinge fericirea. Da.
Sunt momente când aş vrea să urlu de bucurie şi să mă împart, însă odată cu ele, orice cuvânt poate să recapete o altă formă. Inversă. Şi doare, taie, doare.
Acum am nevoie aşa de mult de secunde presate. Mai mult timp. E insuficient ca să mă pot sătura de o persoană, iar eu… eu nu mă pot controla.
Sufăr de complexitate şi de frica c-o să pierd.
Eu nu vreau să pierd. Eu nu vreau să dau drumul la ceea ce mă ţine la suprafaţă. Şi aşa de tare mă tem…
Este ceva sau cineva care are o influenţă majoră asupra mea şi asta demonstrează un anumit ataşament. Într-o oarecare măsură, aceasta ajunge la o formă – gravă.
Dacă se va întâmpla ceva, o să-mi pierd mai mult decât o simplă existenţă.
…şi, cât aş vrea să răsuflu tremurând. Din nou şi din nou.
Şi cât de mult sper să trăieşti şi în continuare prin mine.
Sunt confuză, pentru că iubesc un drog. E o dependenţă falsificată, însă actuală în venele mele.
Da, confuză.
Vreau.
04 Sep 2010 15 comentarii
in amintire vie...., iluzii, love < 33, poZe...xD, simt ceva?, stare, zâmbet şters
Vreau.
Vreau să stau, însă să stau cu tine.
Vreau să îngheţ şi să îngheţ cu tine.
Vreau să mint şi să mă mint cu tine.
Vreau să răsuflu…şi să răsuflu prin tine.
Vreau să adorm şi să adorm lângă tine.
Vreau să dansez în ploaie şi să dansez cu tine.
Vreau să stau în degete şi să te ajung pe tine.
Vreau să zâmbesc, însă numai cu tine.
Vreau să strig, pentru tine.
Vreau să te îmbrăţişez, doar pe tine.
Vreau să fiu şi mâine..cu tine.
Vreau, vreau un imposibil cu tine.
Pentru tine, Carolin!
12 Aug 2010 7 comentarii
in amintire vie...., friends...^^, love < 33, poZe...xD, stare, zîmbet
Carolina, scumpete.. nici nu ştiu ce să scriu : D
Ar fi prea puţin să-ţi spun că te ador şi te iubesc. Da.
Ştii, îmi amintesc bine ziua când ne-am cunoscut. Blogul, el.
Şi mai ştii, sunt fericită că te am acum alături. Nu-mi eşti opusul, ci o parte care mă completează. [hliziturilor de noi]
N-o să scriu romane, nu vreau să te plictisesc, însă aş vrea să ştii… că îţi doresc doar binele, fericirea infinită şi pe noi alături.
Te iubesc, Carolina…şi La Mulţi Ani, Fluture!
La mulţi ani, blogulei!!!
07 Aug 2010 27 comentarii
in amintire vie...., friends...^^, liceu, love < 33, poZe...xD, simt ceva?, stare, zîmbet Etichete:7 august, blog, citate, concurs, căderi, Florii, idei, La mulţi ani!, nivel, olimpiadă, Ophelia, perioadă, piese, progrese, regăsire, sentimente, tapat, versuri, vizitatori
…Cu toate că bloguţul meu rămâne în urmă cu o oră, ceasul meu arată că deja e trecut de 12, adică e 7 august.
A trecut un an de când am deschis pagina şi am început să scriu. Am scris pentru mine, nu m-am gândit niciodată că voi avea cel puţin doi vizitatori pe zi, în general nu m-am gândit niciodată la faptul că se vor găsi persoane care să citească.
Şi acum mă bucur nespus. Da, sunt fericită.
Pe parcursul a unui an m-am schimbat radical. Au fost perioade când am decăzut, m-am ridicat, am mers înainte. Au fost perioade când eram în pană de idei, când eram confuză, când vroiam să las totul baltă, să şterg , să uit.
…şiii, fără ajutorul acestui blog, n-aş fi observat progresele şi căderile mele. E unicul, care mă cunoaşte, căci în fiece post este o mică parte pe care eu o trăiesc şi parţial tot ce simt. Aceleaşi piese, versuri, citate… toate căutate după starea mea.
Tot el m-a ajutat şi în real. Trebuie să-i mulţumesc pentru premiul luat la Florii, trebuie să-i mulţumesc pentru teză şi olimpiadă. Tot el m-a încurajat să fac poze ..şi am ajuns să creez şi al doilea blog, subblog [idee n-am cum se scrie : D]
M-am ridicat. Şi aş putea spune că blogul n-ar fi supraveţuit doar cu mine şi atât. Nu.
Aţi dat viaţă voi. Eu doar am tapat iluzii, sentimente, dorinţe, iubire, uitare, greşeli… iar asta e doar un lucru neterminat.
Mă bucură faptul că am ajuns la cel nivel, când cineva se regăseşte în ceea ce scriu, mă bucură faptul că unii îmi vizitează pagina zilnic, unii au blogul meu ca pagină principală şi mă bucură faptul că datorită mie şi blogului s-au creat altele noi…
Vreau să-l felicit cu cei 22,571 de vizitatori, cu cele 415 posturi, cu cele 2,684 comentarii, cu majoritatea vizitatorilor fideli şi să-i urez “viaţă” lungă, posturi fără greşeli gramaticale şi fără prea multe critici.
Vă mulţumesc, vouă!!!
La mulţi ani, blogulei!
La mulţi ani, gânduri scrise pe ascuns!
La mulţi ani, prostii scrise-n fugă de un miop!
La mulţi ani!
P.S. La mulţi ani şi bloguţul Opheliei!
Autor: Botnaru Natalia
7 august
2010
Comentarii recente