Nemărginite.

12 Ian 2012 4 comentarii

by NathaLee in amintire vie...., iluzii, poZe...xD, stare

Timpul ne-a adunat pe toţi sub un cer.
În nemărginitele secunde s-au făcut loc praf de singurătate şi răceală. Am un dor nebun de vară.. de zile lungi şi calde, extrem de calde. Zile care-ţi fură gândurile şi te ascund sub umbră. Zile când  nu poţi fi trist, prea multe sunt de făcut şi de trăit ca să te mai gândeşti la ceea ce a fost, va fi, este.
Dorul meu se explică din simplul motiv că atunci, cel mai des îmi regăsesc fericirea. Poate.
Vreau să trec de perioada asta, vreau să adorm şi trezită, să simt cum au trecut toate- şi stări, şi sentimente, şi oameni.
Nu-mi pasă de ani, că mi-s îngropaţi în liceu, cimitir al lui Bacovia  şi loc îmbibat de oameni, unde, periodic, poţi să te simţi cel mai singur. Nu-mi mai pasă de acele zile când făceam planuri şi ne doream cu toţii să oprim timpul, să fim noi, mulţi şi nebuni – împreună.
E ca o mâzgâleală pe tablă. Un burete ud şi nu mai rămâne nimic. Aluzie.
Am dat de momentele în care aş pune în lacrimi tot ce simt. Tot amestecul ce îmi gâdilă trupul, mintea şi inima. Nu e vorba de tensiune acumulată, ci de emoţie pură. Emoţie acumulată tot mai strâns în interior.
Şi totuşi, mi-e dor de vară.. căci, acum prea bine se simte starea când nici măcar plapuma nu te poate încălzi. E rece.